De la baietas de cartier, la sot de unguroaica. [De Dragobete]

Majoritatea tinerilor care stau pe net si injura ungurii sunt, cred, baieti de cartier. Care isi vad poporul ca pe o gasca ce trebuie sa se bata cu altele si sa le domine. Mai exista speranta pentru ei?
Da! O demonstreaza cazul lui Sorin. Nascut si crescut in Salajan, Bucuresti, cu “idei nu tocmai pacifiste” despre unguri. Asta pana sa cunoasca iubirea vietii lui, unguroaica Nora! O poveste adevarata, pe care v-o oferim in dar de Dragobete!
Tot Sorin ne ofera adevarurile lui despre Secuime si relatii interetnice, dobandite dupa 12 ani de contact strans cu ambele culturi. Si ne arata cum cea mai buna solutie in problema romano-maghiara e legata de copiii nostri.
Dar sa termin cu vorbaraia si sa va las sa cititi aceasta minunata poveste de viata!
O
“Pana nu clarificam din ce cartier face parte, nu puteam dezvolta nici o relatie”
Eu sunt roman nascut si crescut in Bucuresti ( Salajan ) in cel mai bucurestenesc fel: blocuri, cheie de gat, scoala la 100m, singur acasa, fotbal, cornete, biciclete, invizoace, ”mai stau 5 minute”, fumat chistoace, baie in garla, etc. Nu am iesit din cartier pana pe la 14 ani cand m-am inscris la un liceu din centrul orasului. Va marturisesc ca eram cat se poate de salbatic si cat se poate de baietzas de cartier cu apartenenta totala la cultura urbana tipica. Pana nu clarificam cu proaspetii cunoscuti din ce cartier fac parte si pana nu evaluam in ce masura cartierul meu era sau nu in vreun conflict cu cartierul lui nu puteam dezvolta nici un fel de relatie. Spun toate astea ca sa intelegeti ca orizonturile mele erau destul de ingustate si mintea mea era suprapopulata cu idei preconcepute.
De la “Limba romana vs limba maghiara”, la casatorie interetnica
Undeva in anul doi de facultate, firma la care lucram avea nevoie de mine la Cluj pentru cateva zile. Am vazut-o pe Nora si de atunci viata mea a fost resetata la toate capitolele. Ea este nascuta la Oradea si a copilarit, locuit, invatat la Cluj. Scoala si liceu maghiar, facultate in limba romana la Babes Bolyai.
Pentru ca eram indragostit iremediabil m-am trezit in situatia in care toate ideile mele despre maghiari ( care nu erau tocmai cele mai pacifiste ), simt national, religie ortodoxa vs reformata/catolica, patriotism romanesc, limba romana vs limba maghiara, nu mai aveau o importanta prea mare. Pareau niste subiecte irelevante si artificiale. Dupa 5 ani de relatie ne-am casatorit si acum avem doi copii extraordinari( Peter si Vera ).
“In Har-Cov nu exista nici un conflict”
Acum ca ati inteles contextul, as dori sa va transmit cateva ”facts” in urma celor 12 ani petrecuti de un bucurestean care locuieste in bucuresti alaturi de sotia lui unguroaica si care a avut si are contact strans de-a lungul a 12 ani cu ambele culturi (romana si maghiara):
1. In Har-Cov nu exista nici un conflict romano maghiar. Sunt conflicte intre oameni pe diverse teme (bani, femei, trafic, etc) dar care sunt metamorfozate miraculos in conflicte interetnice
2. UDMR are legaturi stranse (a se citi financiare) cu guvernele din Ungaria, care guverne au nevoie de voturi de la cetateni unguri care la randul lor au rude in statele vecine inclusiv sau mai ales Romania . In functie de interesele politice de moment ( perioade electorale ) apar aceste subiecte in ambele tari. Altfel e liniste.
3. “Am fost in Miercurea Ciuc si nu am primit paine!” Bullshit! Never happened to me! Ciudat este ca intotdeauna este vorba despre paine! Unu nu l-am auzit ca zice de pui, tigari, bere, salam.
4. Cu cat stii mai multe limbi cu atat esti mai castigat/destept/informat/de succes. Faptul ca in secuime nu se vorbeste decat maghiara, ii pune pe acestia in niste situatii ingrozitoare din punct de vedere profesional si personal. Realitatea este ca pur si simplu nu au de unde sa invete limba romana.
5. Autonomie! are legatura cu punctul 4. din motive de necunoastere a limbii, aceste regiuni doresc sa se dezvolte economic fara a mai fi nevoie de contactul si asa nefericit cu autoritatile centrale ( inclusiv pentru mine, ziua in care am de-a face cu vre-o primarie, finante, minister, etc, este o zi total compromisa si evit acest tip de contact cat de mult pot ).
Solutia la conflictul romano-maghiar
6. Toate religile implicate in poveste ( ortodoxa, catolica, reformata ) sunt religii crestine! Copii mei sunt botezati in ambele confesiuni (ortodox si reformat ) fara sa simt ca l-am suparat pe Dumnezeu! Si am semnale ca nu este suparat pe mine!:)
7. sunt extremisti si printre maghiari si printre romani, insa extremismul lor vine din doua directii: teribilism si dorinta omeneasca de a fi in centrul atentiei si/sau din conflicte individuale de tipul celor de la punctul 1.
8. prin gestul nostru de a avea o familie mixta, am influentat pozitiv cel putin 100 de oameni din cercul nostru de prieteni/ cunoscuti/ familie. Oamenii astia au avut parte de experienta reala a contacului cu cealalta cultura prin evenimente, excursii, mancare, copii.
9. Ma intreba la un moment dat cineva ” Care cred ca este solutia cea mai buna in problema romano-maghiara?” Sunt ferm convins ca solutia vine din partea copiilor! Prietenii romani ai baiatului meu de 4 ani din Balta alba Bucuresti, stiu deja cateva cuvinte in limba maghiara si se distreaza copios folosindu-le. Deci solutia este sa ne ducem copii in tabere si excursii in secuime si sa-i primim pe copii secuilor in tabere si excursii la Constanta, Craiova, Iasi, Bucuresti, Tucea, etc. Lucruri miraculoase se vor petrece!
Mai revin!
Va salut! Szervusztok!
Sorin
Foto de Piermario. Publicat initial sub forma de comentariu, aici






Esti OM adevarat. Te felicit. Iti felicit si sotia. Si eu ma consider sotie.
Intre timp, sigur, vor fi multi neincrezatori, nevrozati, nevoiasi,… E greu sa fi om.
Iti multumesc!
Bravo Olahus,bravo Sorin.Și frumos,și ADEVĂRAT.Așa îmi place maghiaromania.
Multumesc! Bravo noua tuturor ca reusim sa discernem!
Nu stiam ca se pot boteza copiii in mai multe confesiuni; mi se pare o solutie foarte buna nu numai pentru cuplurile mixte ci si pentru cei care se considera crestini fara sa adere in nmod special la o denominatie anume
.
Copiii nu se pot boteza în mai multe confesiuni. În toate denominaţiile creştine botezul se aplică o singură dată. Chiar şi cei ce nu recunosc botezul în pruncie (neo-protestanţii) nu îl repetă (dacă este făcut la o vârstă cu discernământ).
Dogmatic vorbind, repetarea botezului este un non-sens. Botezul este un sacrament (taină) adică un act sacru al Duhului Sfânt prin care omul “vechi” (necreştin) este metamorfozat în cel “nou” (creştin). Dumnezeu nu repetă ce-a a făcut o dată, ca şi cum a vrut să corecteze ceva ce a uitat prima oară.
Însă acest botez repetat are valoare în situaţii interconfesionale. Este o bază bună pentru respect reciproc în familiile mixte.
Şi, cum a spus şi autorul, Dumnezeu nu se supără
)
Petőfi…
va-ntelege, cine stie cine era EL, cine cunoaste drama/soarta lui,
si a sotiei.
Iar cine nu stie, poate- nu-i vina lui. E pierderea lui.
Anyway… bun targ pentru cei mici; consecinta ar trebui sa fie ca vine Iepurasul de Pasti doua saptamani la rand
Un bravo si de la mine.
Insa cred ca este un text prea roz, probleme exista in Tinutul Secuiesc cu ai mai tare la cap: cu unele afise doar in limba maghiara, cu putine eveniment culturale romane de zilele orasului samd. Si mai sint si tembeli si de partea cealalta: dupa reconstructia drumului au fost puse placute doar in limba romana la intrarea in Toplita (cca 30% maghiari; inainte erau bilingve…).
Adica, mergem spre bine, doar incet si mai facem ture timpite inapoi. Cei normali sintem in absoluta majoritate doar nebunii intotdeauna sint mai galagiosi.
Interesanta poveste, dar ce e mai interesant e faptul ca atunci cand se indragostesc romanii isi pierdcapul, uita de limba, de patriotism.Dovada din poveste: pe un copil il cheama Peter nu Petru, pe cand sotia unguroaica nu si-a pierdut capul, limba, patriotismul tocmai prin faptul ca a ales un prenume unguresc pentru copil..Concluzia: romanii sunt si au fost mereu slabi, iar ungurii tari, si nu uita de limba, si patriotism oricat de indragostiti ar fi.
Klaus: 75% din copiii din familiile mixte din Cluj urmeaza scoala in limba romana. Cam atit de slabi sint romanii, nu-ti fie frica.
Ma intrebam cand va aparea si modelul consacrat de comentariu ”neprietenos”! Ei bine, dragii mosului, nu a trebuit sa asteptam prea mult! Respect opinia colegului Klaus, dar sunt cateva scurte precizari pe care simt nevoia sa le fac: procesul de analiza, prezentarea argumentelor si obtinerea concluziei, sunt pur si simplu defectuoase si exista cel putin doua fisuri descalificante… ”uita de limba” – mai mult decat fals si ”romanii sunt si au fost mereu slabi” – o generalizare nepermisa la adresa unei intregi natiuni.
Ceea ce pare a fi pentru Klaus modelul ideal de familie ( competitie, impunerea proprilor opinii, patriotism ”de familie”, stare de ”indragostire” rationala fara pierderea capului ), pentru mine este o reteta a insuccesului garantat. Eu am ales si am cultivat un alt gen de atmosfera. Eu si sotia mea unguroaica, nu suntem intr-un gen de conflict/concurs in care cineva trebuie sa se impuna. Dar ca sa ma refer la exemplul cu valoare de ”dovada” al alegerii numelui, ceea ce nu stie prietenul Klaus este ca nu a fost o razboiala intre mine si nevasta imediat nascatoare ci a fost un proces deosebit de placut si amuzant in care strigam prin casa diferite nume pe diferite tonuri cu diferite intonatii. Cu cateva saptamani inainte de momentul nasterii in casa noastra se auzeau frecvent ”Tudor! E gata masaaaa!”,” Arpii! nu te juca cu aia!”, ”Emil! akar játszani apád?”, ” Peter! ce ai facut astazi la scoala?” etc. Cand multi romani patrioti cred in ‘trebuie’, ‘stiu eu mai bine’, ‘femeie la cratita’, ‘ femeia mai trebuie cateodata atinsa’, eu cred in respect, ‘tu ce parere ai?’, ‘szeretlek’, incredere, etc.
Sincer, nu cred ca amicul nostru Klaus este romanul patriot descris mai sus, dar as indrazni sa-l provoc sa impartaseasca cu noi putin din povestea lui de iubire patriotica. Sunt chiar curios cum se manifesta o relatie in care capul ramane la locul lui, limba este pastrata si patriotismul este la inaltime!
Sorin, mi-am dat seama de un lucru (fara sa jignesc pe toata lumea) :multi bucuresteni sunt gargaristi, dau mult din gura, si cand sunt pusi in fata unui fapt pe care il combateau cel putin verbal, ajung sa se “topeasca” precum inghetata! Plus ca am observat ca bucurestenii sunt “campioni” la nume ciudate (Peter=Petru nu e ciudat e nume uzual) precum exemplul Nicoletei Luciu:Kim,Kevin, (in afara de faptul ca -hopa- prietenul ei ungur le-a pus la 2 din cei 4 copii prenume….unguresti , fapt ce denota coloana vertebrala, si patriotism, spre deosebire de ea) sau rude de ale mele din Bucuresti cu prenume date copiiilor gen :Estimian.In cazul tau era doar o observatie ca ai/ati ales “intamplator” un prenume (international) specific (adaptat) unguresc
eter, si nu Petru. Si ca fapt divers: eu nu m-as casatori cu o fata de alta origine etnica,desi sunt din Ardeal !! Dar e vorba de alegerea si sentimentele fiecaruia, si le respect , dar asa in general am tras o concluzie REALA: ROMANII SUNT SLABI (ex: multe relatii/casatorii interetnice gen Nicoleta Luciu si nu numai)
Oricum sa va traiasca copiii si sa fiti sanatosi si fericiti! Ce nu suport la romani, este ca au inceput sa puna prenume de straine de tot rahatul copiilor (gen engleza: Kim, Kevin,Richard,Dean, etc), dar nu e cazul tau.
P.S.:Am avut in familie si secui, dar nu am vrut sa invat limba maghiara (eu fiind majoritar roman si german).Dar in general nu am o atitudine ostila fata de unguri (doar cand exagereaza) , ci mai degraba cu lasitatea si prostia romanilor.Oricum noi ROMANII AVEM CE SA INVATAM DE LA UNGURI (de ex: PATRIOTISMUL SI IUBIREA FATA DE LIMBA)
Morala (poznasa): Deci, cine le rezolva conflictele interetnice? Hormonii!
Mult inainte Sorin & Co.!
Sa va traiasca pruncii si sa aiba noroc in viata. Ma intreb de ce ati ales sa va intoarceti la Bucuresti si nu ati ramas in secuime daca tot va simteati ocrotit si in largul dumneavoastra? Nu este o intrebare “tendentioasa”, dar este greu de inteles de ce sa parasesti un loc aducator de satisfactii pentru haosul capitalei.
Salut Maia!
Multumesc pentru urari, la fel si la tine/voi!
Eu nu am locuit niciodata in secuime! Am vizitat zona de nenumarate ori, si am ramas de fiecare data cu un sentiment de incantare pentru oamenii si locurile vizitate. Am locuit la Cluj si la Bucuresti alternativ cativa ani si din motive diverse am ales intr-un final Bucuresti. In orice caz, pentru mine Bucurestiul nu este un loc ingrozitor. Este orasul meu natal si il iubesc cu bune si cu rele! Cat am locuit in Cluj – care este un oras senzational, Bucurestiul mi-a lipsit acut. Nu in ultimul rand as puncat un aspect… sunt ferm convins ca nu conteaza locul in care stai pentru a fi fericit si pentru a avea satisfactii. Daca vreau sa fiu fericit, voi fi fericit si la Rosiorii de Vede si la Budapesta si la Cristuru Secuiesc si in Rahova.
SORIN PRESEDINTE!!!