Tigan sau rom? Ce zice un reputat lingvist roman

E corect tigan, sau rom? Sau amandoua? Trebuie schimbat numele de rom pentru ca afecteaza imaginea Romaniei? Sa vedem ce zice Rodica Zafiu, lingvist, doctor in filologie si seful catedrei de  Limba Română a Facultății de Litere la Universitatea din București:

Rom şi romani,

cu variante de adaptare morfologică în diferite limbi, sunt astăzi termeni curenţi, standard, într-o terminologie internaţionalizată. La noi, există o oscilaţie între rom (formă firească de adaptare a unui împrumut) şi rrom (formă neadaptată, cu o variantă de grafie preferată de unii specialişti pentru a nota un r lung, uvular, retroflex). DOOM înregistrează ambele variante, dar o preferă – corect, cred eu – pe prima; rrom e o formă neobişnuită în ortografia românească şi pare să fie aleasă de unii din motive extralingvistice, tocmai pentru a marca mai clar distincţia faţa de familia lexicală a lui român.

[...]

Rom este termenul oficial, politic, preferat de majoritatea membrilor etniei, impus în documentele oficiale, în defavoarea unor denumiri atribuite din afara comunităţilor de romi. E, cum se ştie, un termen de autodesemnare tradiţional în limba romani (unde rom apare în opoziţie cu gadjo); transpunerile lui rom în diferite limbi sunt preferate de militanţii pentru emancipare pentru că evită conotaţiile negative sau ambiguităţile termenilor tradiţionali (gypsy, bohémien, ţigan etc.).

Toate aceste lucruri au fost mult discutate într-o bogată bibliografie (a se vedea, la noi, numeroase lucrări ale profesorului Gh. Sarău şi un studiu despre denumirile romilor, din 2006, al Oanei Chelaru-Murăruş etc.). Pentru cei care au descoperit de curând acest termen, aş pomeni măcar două mărturii din secolul al XIX-lea: pe Kogălniceanu (…) sau pe J.-A. Vaillant

Ok, deci ce facem? Spunem tigan, sau spunem rom? Distinsul lingvist spune ca e normal sa utilizam in continuare tigan, dar acesta nu trebuie sa-l inlocuiasca pe rom in actele oficiale:

Existenţa unui termen oficial nu exclude, desigur, păstrarea în uzul curent a altor cuvinte; rom – într-adevăr un neologism în română, având deci un sens neutru şi precis – nu poate înlocui în toate contextele pe ţigan, cuvânt vechi, prezent în limba populară, cu destule conotaţii negative, dar şi cu puterea evocatoare dată de existenţa unor locuţiuni şi asocieri lexicale şi culturale.

Cat despre imaginea Romaniei:

În fine, să precizăm că asemănarea formelor (pentru că nu e vorba de identitate perfectă) nu e un argument pentru a cere excluderea unor etnonime. S-a spus că, în context italienesc, rom ar risca să se confunde cu romeno; în italiană, există însă şi romano “vechi roman” sau “actual locuitor al Romei”, iar denumirea romeno are şi varianta rumeno. Românii ţineau morţiş, la un moment dat, la impunerea formei romeno, în care să se vadă legătura cu oraşul Roma; acum, par nefericiţi pentru că ea s-ar confunda cu rom. Desigur, etnonimele au valoare simbolică, dar asemenea dorinţe şi angoase nu sunt un semn de sănătate şi echilibru al psihicului colectiv.

Sursa: Romania Literara. Tot aici cititi cum am fost manipulati prin petitia pentru “Schimbarea denumirii tiganilor din Rom/Roma/Romani/Romanies in Tigani sau in etnonimul lor original care este Dom si nu Rom.” (brr)